„Cel care cântă, se roagă de două ori.”

Muzica este puternică.

Martin Luther este adesea citat spunând: „Cel care cântă, roagă-te de două ori.”(Deși originea reală a expresiei este dezbătută.)

amintindu-mi această frază, dorința mea crescută de a cânta, scrie sau asculta muzică în ultima vreme are brusc sens. Cuvintele pur și simplu nu sunt suficiente pentru toate rugăciunile pe care inima mea le roagă …

… pentru frumosul Sam care așteaptă să poată veni acasă
… pentru elevii de liceu care se pregătesc să plece de acasă și să călătorească „în lume”, pentru ca credința lor să rămână cu ei
… pentru Emma care se încrede în Dumnezeu pentru a oferi o casă familiei sale
… pentru un prieten care se confruntă cu întrebări, inclusiv cât de mult mai poate Dumnezeu să o numească pe acest pământ „acasă”
… pentru Kevin care pleacă de acasă pentru a-și salva familia.

și în toate acestea, muzica aduce confort și un sentiment de înțelegere. Chiar și atunci când nu există cuvinte care să descrie un sentiment, așa cum muzica s-a jucat în jurul meu în ultima vreme (sau vine din interiorul meu) brusc mă trezesc spunând: asta este! AȘA MĂ SIMT! Ca și în aceste versuri de la Christy Nockels:

„întrebând unde ești, Doamne. Mă întrebam unde ai fost. Este ca și cum ai sta într-un uragan, încercând să găsești vântul.”

îl văd pe Dumnezeu în jurul meu. Este evident că el este cu adevărat un Dumnezeu mereu prezent chiar în mijlocul situațiilor. E peste tot, și totuși, mă uit în jur întrebându-mă unde este.

acest paradox nu se regăsește doar în cântecele noi. Luați Cântecul lui David # 77, de exemplu, scris probabil cu aproximativ 3.000 de ani în urmă… pentru nouă versete El strigă spunând lucruri de genul:

„va respinge Domnul pentru totdeauna? Nu-și va mai arăta niciodată favoarea? A dispărut dragostea lui pentru totdeauna? A uitat Dumnezeu să fie milostiv?”(Psalm 77:8-9)

și totuși, în același cântec, el recunoaște prezența lui Dumnezeu:

„îmi voi aminti faptele Domnului… voi medita la lucrările tale și voi lua în considerare toate faptele tale mărețe. Ce Dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru?”(Psalm 77:10-11)

sau Ce zici de cântec #79:

„cât timp, Doamne? Vei fi furios pentru totdeauna?”(Psalm 79:5)

care are și această frumoasă amintire:

„atunci noi poporul tău, oile pășunii Tale, te vom lăuda pentru totdeauna; din generație în generație vom povesti lauda ta.”(Psalm 79: 13)

cânt împreună cu cântecul lui David # 42 în care se întreabă:

„de ce ești atât de abătut, o, sufletul meu?
de ce atât de tulburat în mine?
pune-ți nădejdea în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda pe el, Mântuitorul meu și Dumnezeul meu.”(Psalm 42:5)

și cânt / mă rog și eu pentru că știu că Dumnezeu este prezent… îl simt … și îl aud și cântând:

„ziua Domnul își îndreaptă dragostea,
noaptea cântecul lui este cu mine–
o rugăciune către Dumnezeul vieții mele.”(Psalmul 42: 8)

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.